Ortodonţia şi ortopedia dento-facială, este o specialitate a medicinei dentare, care studiază şi tratează creşterea şi dezvoltarea aparatului dento-maxilo-facial, tulburările morfofunctionale, corelaţia dintre respiraţie, masticaţie, deglutitie, generic spus anomalii dento-maxilare.
Tratamentul ortodontic urmăreşte efectul estetic prin corectarea înghesuirilor şi malpozitiilor dentare şi efectul funcţional prin corectarea ocluziei.
Aparatele mobile sunt concepute pentru a urmări creşterea osoasă, corectarea malpozitiilor dentare, refacerea tonicităţii musculare şi corectarea ocluziei.
Aparate miofuncţionale, prefabricate, prescrise doar de medicul ortodont pentru restabilirea grupelor funcţionale.
Aparatele dentare fixe sunt colate pe dintîi permanenţi, sunt activate lunar de către medicul specialist şi în funcţie de materialul din care sunt formaţi bracket-ii, pot să fie din metal sau estetici din materiale puţin vizibile pe dinţi.
Aceste aparate sunt indicate pentru anomalii foarte uşoare. Tratamentul este format dintr-o succesiune de alignere care se schimbă la indicaţia medicului.
Terapia interceptiva se indică copiilor şi adolescenţilor în etapele de creştere. Aparatele dentare în această etapă, surprind formele incipiente de anomalii dento-maxilare, astfel încât prin instituirea unor măsuri terapeutice specifice, previn instalarea unor malocluzii adevărate. Citeşte mai departe...
Terapia preprotetică este o activitate interdisciplinară, iar aparatele ortodontice în cadrul acestei activităţi urmăresc restabilirea integrităţii morfo-funcţionale cu minim de sacrificiu biologic.
"Extracţiile premature", migrarea dinţilor în spaţiile edentate, sunt provocări în tratamentele ortodontice pentru restabilirea esteticii şi funcţionalităţii aparatului maxilo-facial.
După opinia Dr.Schmuth, anomaliile de poziţie dentară şi de ocluzie (muşcătura) pot genera parodontopatii. Terapia ortodontică reprezintă cea mai bună profilaxie parodontală (Château), deoarece "doar ortodontia poate duce la perfecţia ocluzală pe care o caută gnatologii şi parodontologii." În sprijinul acestei afirmaţii , ortodontul are competenţă de a diagnostica şi de a aprecia posibilitatea deplasărilor dentare, ceea ce-i permite căutarea optimului funcţional al arcadelor. Tehnicile rafinate ale ortodontiei permit corelarea tuturor modificărilor axiale dentare cu precizie aproape gnatologica.